Ecoprinting...în continuare

 Mi-au plăcut foarte mult printurile cu frunze făcute acum câteva săptămâni. Dar unele nu au ieșit clare. Am încercat sa desenez, să le corectez din imaginație și să adaug niște culoare de acuarela și contur cu creioane.

Azi am lucrat din nou la ecoprinturi. Lucrul acesta mă absoarbe total. Am lucrat 2-3 ore fără sa mă opresc. Dar mai am câteva printuri care sunt greu de rezolvat, sper să găsesc o soluție pentru ele.

De câteva zile e caniculă, sunt temperaturi de peste 35 grade, la umbra. La soare, temperaturile trec de 40 grade. Seara, deseori sunt averse de ploaie și vânt puternic. Azi nu am ieșit la plimbare. Restricțiile au fost relaxate, dar se discuta despre a face o diferență între vaccinati și nevaccinati. 

Căldură mare...

 În iunie vremea a fost foarte schimbătoare. A plouat mult, a fost o vreme foarte instabila. Am avut și un ciclon în perioada 18-19 iunie. Inundații. O stare greu de suportat. Amețeli. 

Din ultimele zile de iunie avem caniculă. În ultimul timp temperaturi peste 35 grade. Încercăm să rezistam. Cu greu. Aseară a fost o furtună puternică de o jumătate de oră, cu tunete și fulgere, cu copaci căzuți. 

Mi-am tot propus sa definitivez niște lucrări mici 30/30 de arta textilă. Am și o lucrare mai mare 60/80 de terminat, de prin 2013. Topul este gata dar tot mai vreau sa adauga ceva ceva apoi matlasarea. Este dificil dacă lași o lucrare sa fie un UFO. Asta da, problemă! Încă nu am idei ce soluție să urmeze. 

Dar vreau sa fac o expoziție de arta textilă la Clubul seniorilor și asta ma mobilizat.

O lucrare am terminat-o. Aveam topul gata, am mai adăugat doar niște cusături necesare. Lucrarea a fost făcută în 2008 pentru proiectul internațional Art journal, propus de Natalie. Dar în acel an mi-am rupt mana dreapta și nu am mai putut continua. Acum am reluat lucrul la acel top. 

Sunt chiar surprinsa de ideile artistice pe care le-am avut atunci când abia aflasem de arta textilă și nici nu știam mare lucru despre tehnici.

Acesta este topul lucrării așa cum a fost făcut în 2008.

Asta este forma finala. 

Am adăugat niște cusături și mărgeluțe la crenguța. Am pus un dos de mătase și am surfilat marginile cu zig zag. Am tot oscilat la soluția pe care să o urmez și am ales în final zigzag-ul. 

O altă lucrare 30/30, făcută în 2010 este deja terminată și îmi place tare mult. 

Aici cele două lucruri alături, pe masa de călcat. Mă bucur mult cum arată !!! Sunt incantata de ele. 

Conacul Marghiloman din Buzău

 În excursia de sâmbătă, prima oprire a fost la Buzău pentru a vedea un obiectiv de patrimoniu cultural NAȚIONAL, unul din conacele familii Marghiloman. Alexandru Marghiloman (1854 - 1925) a fost om politic, prim ministru (1918), șef de partid conservator la începutul secolului trecut. El a avut o avere impresionanta care a fost pierdută de urmașii sai. 

La Buzău Marghiloman a avut un domeniu important unde se află vila Albatros și o crescătorie de cai. Acum acesta este parc al orașului. Vila a fost restaurată și a devenit Centru cultural.

Mai jos câteva poze cu vila Albatros. 

La interior am văzut o expoziție de desene semnate de Horațiu Mălăele și o alta a unui artist local, Ștefan Daniel Lazarescu. 

Mai jos sunt câteva imagini cu lucrări semnate de Daniel Lazarescu, făcute din materiale reciclate. Foarte interesant!

Alte imagini din interior 

Copii, cu mămici și profesori, făcând arta... 

De aici am plecat mai departe, la vulcanii noroioși. 

Vulcanii noroioși

 Ieri am fost într-o excursie de o zi în zona Buzău, excursie organizata de Clubul seniorilor. Am vizitat conacul familiei Marghiloman în Buzău, apoi am mers sa vedem vulcanii noroioși de la Paclele mari, apoi la mănăstirea Ciolanu și tabăra de sculptura în aer liber Magura. 

Acum despre vulcanii noroioși care a fost cea mai spectaculoasa parte a excursiei. Astfel de vulcani se găsesc în patru zone din județul Buzău la Paclele mari, Paclele mici, Fierbatori și Beciu. Zona acestor vulcani este arie protejata de interes național.

Vulcanii noroioși sunt niște movile conice ca niște palnii cu vârful în sus care s-au format ca urmare a eruptiilor de gaze naturale care vin de la mari adancimi, străbătând un sol argilos cu ape freatice. Noroiul care se formează este foarte lichid și este eliberat din conul vulcanului curgând în exterior. Vulcanii noroioși din România au fost descoperiți în 1867 de un francez care cauta petrol. În 1924 vulcanii noroioși au fost declarați rezervație naturală.

Zona acestor vulcani este arida, fără vegetație, sau puțină, din cauza emanațiilor sulfuroase și sărate. Seamana cu un peisaj selenar, plin cu șanțuri de diferite dimensiuni prin care s-a scurs lava sau și-a creat drum lava.

Acum am fost în zona Paclele mari. Mai sunt putini vulcani activi. Unul mai mare, câțiva mici. Mirosul în zona nu este prea plăcut. 

Am văzut vulcanii noroioși încă o data, prin anii 80, nu mai știu exact dacă aceasta zona. Îmi amintesc că am văzut mai multi vulcani activi.

O maree de lava curge la vale dintr-un vulcan 

Acesta era cel mai mare vulcan în care lava clipoceste și este aruncata in afară.

Un peisaj selenar de jur împrejur... 

Și totuși, în solul asta neprietenos, mai reușesc să crească câteva plante chiar cu flori... și mai ales frumoase, le-am admirat. Nu puteam să nu remarc asta! 

In acesta zona urmează sa se faca un film. Se făceau pregătiri pentru filmare, se pare un western cu o distribuție internaționala. Am văzut o construcție veche de lemn, al cărui rost in zona asta nu l-am înțeles, dar am aflat apoi de la cei care se ocupau cu paza, ca a fost construita special pentru filmări. La noi vin multe companii care se ocupa cu filmări pentru ca găsesc peisaje deosebite și cu costuri mici. 

Ecoprinting

Acum două zile am abordat o nouă tehnică, ecoprinting, după ce am urmărit cu atenție lecții lui Linda Kemshall. Aceste lecții le-am accesat ca urmare a cadoului lui Beth făcut de ziua mea. Multumesc încă o dată cu Beth.

Cred că am mai făcut o data, mai demult, ecoprinting dar nu mi-a reușit. Cred ca secretul a fost ca nu am folosit oțet. De data asta am pus oțet destul de mult. Și am mai adăugat puțin pigment verde, de fapt colorant textil Galus, ca să-l întărească mai bine culoarea. Am fiert frunzele împachetate în hartie de acuarela, cred, mai mult de o ora. După ce sa răcit totul am scos hârtia, curioasă să văd ce a ieșit. Unele pagini sunt bune, cu desen bine conturat, altele cu contrast mai redus. Doar jumătate din foi sunt reușite. Voi vedea ce fac cu cele nereușite cu contrast prost pe care nu cred că-l vei putea rezolva. 

Am așteptat până la două zi să se folosească bine, le-am călcat ca să fie netede. Apoi a urmat partea cea mai plăcută. Am început să adaug culoare și contrast cu creioane de acuarela apoi chiar cu acuarela. De 2-3 zile tot le privesc și mai adaug ceva. Cred ca acum e cazul să mă opresc.

Îmi place tare mult cum au ieșit. Chiar îmi place tehnica asta și cred ca voi repeta operațiunea. Va trebui să mă gândesc cum să le valorific, ca tablou, ca o carte Concertina sau altfel. Aștept și sugestii. Vor fi binevenite. 

Am făcut poze în după amiaza asta cu cele șase lucrări deja finisate. 

6