O zi minunata, la Mangalia

 Sambata, nu se fac tratamente. Asa ca, am profitat de vremea minunata ca sa mergem in Mangalia, eu, Zinica si prietenele ei din Suceava, Victoria si Mariana.

Victoria nu concepea sa mergem pe jos, desi nou am mers de multe ori. Asa ca a comandat un taxi care ne-a dus pana la piata din vecinătate portului de yahturi. Nu am mai fost aici. Piata bogata, multe terase, barcute, yahturi la chei. 

Am mers sa facem niste cumparaturi...mi-am luat niste slapi!!

Apoi am luat loc la o terasa, sa mancam. Eu am aflat de o ciorba de peste, numita "storceag", facuta cu mai multe feluri de peste fara oase, sturion, morun, nisetru, cega, pastruga, dreasa cu smântână, ou, lamaie, servită cu ardei iute si focaccia. A fost foarte buna, 35lei.  Bineinteles, si o bere...apoi pentru ca era o muzica ambientala frumoasa, am si dansat, cu excepția Victoriei care ne filma. Filmul nu pot sa-l posted, e prea greu!!

Apoi ne-am plimbat si admirat Mangalia.

A fost o zi minunata!

Recuperare medicală la Saturn

 Am fost cu colega Zinica Galea, de la club, la Sanatoriul balnear Mangalia, pentru tratamente de recuperare fizica. Cladirea sanatorului Mangalia este in reparatii si toate serviciile sale au fost mutate in hotelul Hora din Saturn.

Am petrecut vacante cu Dora, la Saturn, timp de 15 ani, pana in 2012. Imi place statiunea, este mica, mai linistita, aproape de Mangalia.

Cazarea a fost buna. Hotel de 3 stele. Am stat 11 zile (11-22 mai) cu 10 zile de tratamente/4 proceduri zilnic: gimnastica, drenaj limfatic, magnetoterapie si ultrascurte la glezne, genunchi, umeri, șold. A costat totul 1990lei, cu factura.

Camera buna, femeile de servici veneau in fiecare zi pentru curatenie WC, au schimbat o data lenjeria de pat si prosoapele la 3 zile. Lifturi putine (3). Era inghesuiala la lift. Am urcat de cateva ori pe jos, 7 etaje. Am reusit, dar mai faceam pauze...pe la etajul 5. De obicei, coboram pe jos pentru ca prindeam greu litftul, aveam de asteptat prea mult, mai ales dimineata. Programul de masa era: mic dejun ora 7.30, ora 12 pranz, cina la 17. Faceam deseori prima procedura, drenaj limfatic, la ora 7, inainte de micul dejun si dupa micul dejun, ultrascurte. Inainte de masa de prânz, la 11.30, gimnastica apoi dupa pranz, magnetoterapie. Apoi odihna...eram obosita!!

Masa cu meniu normal îmbunătățit, cu 3000 calorii. Meniuri variate, nu s-au repetat in cele 11 zile. Mancare prea multa pentru mine. Dadeam si la altii. Micul dejun era foarte consistent, continea vreo 6-7 feluri. Dadeam cate o felie de șuncă la vecinii de masa. 

Dotare medicala buna, aparatură noua, performanta, personal amabil si profesionist. Am mers cu Zinica, pentru consult, la dr. balneolog Sava Georgeta, sef de sectie sanatoriala. Foarte draguta, profesionistă.

Stateam la etajul 7, aveam vedere spre plaja,  spre statiunea Jupiter.

Marea linistita, albastra, cum nu am vazut-o niciodata. Foarte frumoasa. Vremea a fost buna, frumoasa, cu exceptia unei zile, duminica, cand a plouat.

Am facut plimbari pe plaja, pe faleza, pe digul, facut in ultimul timp (nu era, pe vremuri).

Se pregateau de sezon, puneau umbrele, sezlonguri...

La Costinești

In ultima zi de mare, am mers la Costinești. Nu am mai fost demult la Costinești. În timpul studenției, am mers în fiecare vară în tabăra la Costinești. Pe atunci, erau doar câteva vile cu un etaj și mai multe căsuțe cu patru camere care gazduiau fiecare câte două persoane. O cantina, terasa. În fața terasei un ring, spațiu liber, unde dansam seara. Veneau sa cânte formații studențești, Rosu și Negru, de la Iași, Index sau Cromatic (?) de la Cluj. Se dansa „rock and roll” și mai nou „shake”. Era romantic... Mai era un teatru-amfiteatru, unde dădeau spectacole echipele studențești de teatru, muzica sau dansuri. Erau alei frumoase cu flori si banci. 

Și... Obeliscul de pe plajă, simbol al taberei.  Acum Obeliscul a rămas dar cred că cel vechi a fost înlocuit cu unul nou. 

O plaja larga, de unde aveai o vedere a imensitatii marii. O sosea care separa plaja de lac. Câteva vilă pentru oficialități UTC, erau în capătul celalalt, spre nord. Epava unui vapor, esuat în zonă, înainte de 1965 și care a rămas curiozitatea stațiunii. Șoseaua care unea satul Costinești de șoseaua de la Constanța la Mangalia trecea prin mijlocul câmpului. Satul avea cateva case dispuse mai mult dincolo de lac.

În vara lui 1966 am ajuns prima data la Costinești, în tabăra. Gara era departe de tabăra. Am mers pe jos, un drum lung de la gara pana la plaja, unde era un fel de constructie de lemn, ca un hambar, unde se făcea înregistrarea și repartizarea în tabară. În anul următor nu am mai văzut această construcție.

Pe plaja răsuna muzica, toată ziua, la niște megafoane mari, puse pe niște stâlpi. Erau și salvamari. Domnea un aer tineresc, cu râsete și bună dispoziție.

Acum... 

.... am văzut lume multă, pestriță, de tot felul. Foarte multe construcții noi, înghesuite, mari sau mici. așezate chiar de-a lungul soselei. Terase, tarabe, revistă, bâlci. 

Plaja a fost mult lărgită. Au fost construite mai multe diguri, perpendiculare pe țărm, din bovani imenși de piatră, probabil ca să se creeze mai multe golfulete. Dar acești bolovani îți ia u imaginea imensității apelor marii. Nu mai vezi de pe plajă, în fața ta, decât un bazin de apă delimitat de bovani. Nici dacă te plimbi pe "aleea" de pe adunătura de bolovani, ceea ce am făcut, escaladand cu greu bolovanii, nu te vei putea bucura să vezi  imensitatea marii. 

Am stat puțin la Costinești dar am ținut sa vad ce mai e cu vechea tabară. Am văzut un hotel "Vraja marii" care era și pe vremuri. Se pare ca vilutele de pe vremuri au fost reabilitate pentru a fi date turistilor. Am mai văzut și câteva căsuțe, umile acum, care se pare ca au fost date la turiști pe un preț mic, sau folosite pentru altceva. Nu am avut timp sa merg peste tot, dar era o imagine cam dezolanta. 

Lacul...de unde pleaca "vaporase' spre larg

Nu mai poti vedea marea...

Fostele bancute

Fostele casute

Seara a fost o petrecere de rămas bun, asa cum se petrece la firma Genco. Mâncare bună, un grătar cu cartof copt și varză acra, țuică, vin și un desert, chec. Ne-am distrat, am dansat. 

Plimbare la Constanța

 Miercuri ne-am dus la Constanța. Am luat microbuzul pana la Eforie nord și de acolo o alta mașină pana la Constanța, la preț de 9 lei. Am ajuns în gara și de acolo am luat mașina 101 care ne-a dus în apropierea portului, aproape de Cazinou. De acolo, am făcut o mica plimbare, pe jos, pana la Cazinou. Ne-am așezat la o coadă, pentru bilete. Nu luasem bilete online. Se întra pe grup de vreo 20 de vizitatori. Reconstrucția Cazinoului a durat câțiva ani și a fost terminată anul acesta, în sfârșit. Este o clădire foarte frumoasă, albă, o imagine reprezentativă a orașului Constanța. 

Imagini din Cazinou. Fara cuvinte...

În această sală se proiectează un film, într-o manieră tridimensională, pe pereți, pe podea... 

Sala teatrului

Holul de intrare 

După vizitarea Cazinoului am luat un taxi și am mers la Lili, o prietena a Alexandrei. O doamna foarte drăguță. Ne-am simțit tare bine. Am cunoscut și pe fiica și ginerele ei și cei doi copii. Am mâncat mult, supa cu galusti, grătar, mici, salate, plăcintă cu brânză, înghețată, am băut și am vorbit mult. Am plecat pe la ora 16. Drumul a fost greu pentru ca a trebuit sa așteptăm la mașinile de la întoarcere. Nu am ajuns nici la cina...