La cabana Trei brazi si Secuilor

 Marti a fost ultima zi de vacanta. Unii colegi din grup au ales sa plece cu un tren la ora 12. Impreuna cu Doina, am decis sa mai stam pana mai tarziu ca sa profitam de ocazia de a fi la Predeal si sa mergem la cabana Trei brazi. Ne-am facut bagajele si am luat micul dejun. Apoi am lasat bagajele la hotel si ne-am dus la gara, de unde am aflat ca pleaca spre cabana un trenuleț cu tractoras. 

Gara Predeal

Biserica din Predeal

La gara, mai asteptau doua doamne, dar nici vorba de trenuleț (pret 12lei/persoana). Doina a sunat la numarul de telefon afisat pe programul trenuletului si am aflat ca trenuletul nu pleaca fara minim10 persoane. Asa ca, impreuna cu cele doua doamne, am luat un taxi ca sa ne duca la cabana Trei brazi (33lei/calatoria). Am ajuns foarte repede, cam 15 minute. 

O zona frumoasa, cu vedere spre Paraul rece.

Cabana Trei brazi

Era o vreme frumoasa, asa ca am decis sa mergem si la cabana Secuilor care nu era departe. A fost un drum usor si foarte frumos, o zona splendida.

In depărtare se vede cabana Secuilor

Spre cabana Secuilor

Se vede in departare, cabana Secuilor

Niste plante interesante

Am ajuns la cabana, ne-am asezat la o masa sub umbrela, pe terasa si am comandat papanași (20lei/papanasul) si cafea (12 lei). Nu am terminat de mancat papanasii ca a început, aproape instantaneu, o ploaie cu grindina. Ne-am adăpostit in restaurant. Ploaia nu a durat prea mult. A iesit soarele si din spatele dealuror se vedeau aburii din evaporarea apei. Cerul s-a luminat. Atunci am decis sa ne intoarcem la cab Trei brazi.

Am ajuns la Trei brazi, am chemat taxiul si am ajuns la hotel. Am mai ramas putin acolo si apoi am mers la gara unde am luat, la ora18, trenul spre Bucuresti. 

A fost o vacanta minunata...

Amfiteatrul Transilvania

 Luni, dupa Pasti, am plecat intr-o excursie foarte frumoasa sa vedem amfiteatrul Transilvaniei. Am plecat din Predeal pe la Paraul rece, Rasnov, Moeciu de jos, apoi pe un drum forestier, dar bun, usor practicabil. Dl. Dan cunoaste foarte bine aceste drumuri si a condus microbuzul foarte bine si in siguranta. Am ajuns, dupa niste drumuri in serpentina, taiate in deal, la zona numita Amfiteatrul Transivaniei, 1200m altitudine. Este o zona de belvedere de unde se vad de jur împrejur muntii Bucegi, Piatra Craiului, cheile Zarnesti si in depărtare Magura Codlei.

Aici, niste tineri investitori din republica Moldova au construit niste casute, pensiuni pe platou.

Spre platou

O imagine splendida spre Piatra Craiului

Aici se poate ajunge si din Moeciul de sus, urcand pana la amfiteatru.

De jos, de la pensiuni, se urca pe un delut, cu o panta destul de mare, in jur de 45 de grade. Am urcat acest delut si a meritat. De aici ai o vedere de sus, o belvedere de 360 ​​grade a zonei, spre munti, inclusiv spre Moeciu de sus.

De aici incepe urcusul...

Aici, sus, am facut niste filmulete pe care nu am reusit sa le pun pe blog.

Este o zona minunata si ma bucur ca am ajuns sa o vad...

Am plecat de aici spre Cheile Zarnesti. Imagini splendide, cu case, vile imprastiate pe dealuri. Vazute de sus arata impresionant. Aici se afla doua comune, Pestera si Magura, prin care am trecut. Am înțeles că sunt căutate pentru vacantele la munte. Case, vile, pensiuni, constructii noi, cele mai multe facute cu respectarea specificului local. Aceasta zona este considerata o Elvetie a Europei de Est. Din păcate, nu am reușit să fac prea multe poze din masina. 

Ne-a taiat calea o turma de oi

Am ajuns apoi in Cheile Zărnești. Spectaculoase! Foarte multi turisti... Ne-am plimbat si am facut poze...

Ne-am intors prin Zarnesti. Am văzut niste drumuri foarte bune. Am ajuns cu bine la hotel, pe la 15:30 ca sa luam masa. A fost un drum lung, obositor dar a meritat...

După ce am luat masa, am avut un mic accident în sala de mese. M-am intins să iau haina Doinei și am răsturnat un scaun înghesuit între mese. Am căzut peste scaun și o muchie de scaun m-a lovit în spate sub coaste. Ce durere puternica!! Am avut de suferit vreo trei săptămâni. Aveam dureri mari atunci când trebuia sa ma ridic de pe scaun... Am fost la doctora de familie. Niște coaste traumatizate!! 

Sarbatoarea de Pasti

 Ziua de Paste (5 mai) de anul acesta, am petrecut-o la hotelul Genco din Paraul rece (unde am petrecut si Craciunul), cu tot grupul de seniori, alaturi de turistii de acolo. Am revazut acele frumoase locuri, dar de data asta, intr-o zi superba de primavara. Am facut si o mica plimbare, dupa pranz, sa revad vilele frumoase din jur. Am stat de vorba, la o vila, cu niste doamne care mi-au zis ca ele locuiesc acolo tot anul...Ce curaj!

De aici se poate vedea, "peste deal" cabana Trei brazi si Bucegii. 

Vila firmei Genco este...in vale.

Intrarea în hotel, pe soseaua Predeal-Rasnov

Soseaua Predeal-Rasnov

Am mers, de la hotelul Dunarea, cu microbuzul lui Dan, dupa micul dejun. La Paraul rece era pregatita sala de mese pentru sarbatoare. O cantareata ne-a întâmpinat cu muzica buna. Am primit o masa de Paste, cu drob, ciorba de miei, friptura de miel, cozonac, etc. Dar friptura a fost cam arsa!

Dar, ne-am distrat de minune. Am dansat!! Ne-a incantat cantareata locala, cu un repertoriu foarte bun.

Alte imagini...Din spatele hotelelui

Vacanta de Pasti (Predeal, pestera Ialomita)

 De Pasti, am fost la Predeal, cu un grup de seniori de la club (Doina, Alexandra, Ana, Teodora, Corina, Geta, Stela, Titi, Marina si sotul ei). Sejurul a fost aranjat din timp de Titi la hotelul Dunarea din Predeal, al firmei Genco, firma cu care am fost si de Craciun la Parsul rece. Pretul a fost rezonabil, 950lei pentru 4 nopti cu pensiune completa, conditii bune.

Vremea a fost foarte buna in ciuda faptului ca prognozele erau cam nefavorabile. Initial, nu aveam nici un program, dar gratie unui tanar, Dan, care organizeaza drumetii prin zona, cu microbuzul, am facut niste excursii de neuitat, la un pret foarte rezonabil, 90 lei.

Am ajuns vineri la amiaza iar sambata am plecat in prima excursie pe valea Ialomitei: Busteni, Sinaia, Belvedere1500m, lacul Bolboci, Cheile Tratatului, mănăstirea si pestera Ialomitei. 

Mai intai, ne-am oprit in zona Belvedere de unde am avut o priveliște splendida a zonei. Era frig si bâtea un vant puternic.

Cu dna Lili, din Tandarei, o companie foarte placuta

Cu Doina, colega de camera

Apoi am ajuns la lacul de acumulare Bolboci, facut in timpul lui Ceausescu, pe cursul Ialomitei. Un lac de un albastru-smarald si foarte agitat din cauza vantului.

Barajul lacului

Apoi am mers spre Cheile Tratatului, pe care le-am putut admira si de la distanta...Si in chei a fost foarte frig si bâtea un vant puternic...prin cheile Tatarului trece Ialomita si se formeaza lacul de acumulare Bolboci.

De aici am mers spre pestera Ialomita. Din drum, unde am lasat masina, se coboara trecand pe langa un schit. Un drum destul de lung dar frumos.

La intrarea in pestera Ialomitei se afla mănăstirea. Pestera este foarte mare, bine utilata, cu scari cu balustrade, iluminare buna (proiectare, tuburi de neon pentru evidențierea scarilor), camere video, etc. Este o pestera dificila cu zone inguste si scunde, unde trebuie sa te apleci, lucru care cere ceva efort fizic, dar la inceput nu stii ce te asteapa si pornesti in aventura. Erau foarte multi excursionisti.

Spre pestera

Intrarea în pestera

Spre pestera

Intrarea în manastirea Ialomita

Coborât spre pestera

Schitul

Aventura in pestera...

 

Sala ursilor. Aici am avut de urcat scari foarte abrupte si o mare diferenta de nivel, care duc in final la Altar. Cand vad pozele ma ingrozesc pe unde am fost. In timpul urcusului eram concentrata pe mers si respirație. Imi era teama sa nu ametesc privind acel hau. Dupa ce urci scarile, se poposeste pe o platforma de unde poate fi vazuta aceasta imensa cavitate. Impresinant!
 Totul era foarte bine luminat, era multa lume.  Se mergea in sir indian, uneori asteptand ca unii sa urce sau sa coboare. Am reusit cu bine si fara multa greutate sa fac si acest drum greu, unii dintre noi au renuntat. M-am oprit doar odata sa respir adanc. Era multa umiditate 80-100 si o temperatura 10-14 grade si nu era o senzatie prea buna. Dar a meritat!

Pe platforma, niste stânci care seamana cu cap de copil. Pe tot parcursul in pestera se auzea o inregistrare care vorbea despre zonele pe unde treci

In sfarsit, spre izvor. Mult a fost, putin a ramas de mers...Se vede cum siruieste Ialomita. Fantastic!

Altarul, zona din care izvoraste Ialomita care curge ca un paraias prin pestera

La coborâre, parca e mai simplu...

Gata, am iesit din pestera. Rasuflam usurati dupa asa efort!! Lasam cascheta care toti turistii si-o pun la intrare. Ce experienta fantastica!!!!

La ora 15:30 am ajuns la hotel si am luat masa de pranz apoi am dormit toata dupamasa dupa asa excursie.