Vulcanii noroioși

 Ieri am fost într-o excursie de o zi în zona Buzău, excursie organizata de Clubul seniorilor. Am vizitat conacul familiei Marghiloman în Buzău, apoi am mers sa vedem vulcanii noroioși de la Paclele mari, apoi la mănăstirea Ciolanu și tabăra de sculptura în aer liber Magura. 

Acum despre vulcanii noroioși care a fost cea mai spectaculoasa parte a excursiei. Astfel de vulcani se găsesc în patru zone din județul Buzău la Paclele mari, Paclele mici, Fierbatori și Beciu. Zona acestor vulcani este arie protejata de interes național.

Vulcanii noroioși sunt niște movile conice ca niște palnii cu vârful în sus care s-au format ca urmare a eruptiilor de gaze naturale care vin de la mari adancimi, străbătând un sol argilos cu ape freatice. Noroiul care se formează este foarte lichid și este eliberat din conul vulcanului curgând în exterior. Vulcanii noroioși din România au fost descoperiți în 1867 de un francez care cauta petrol. În 1924 vulcanii noroioși au fost declarați rezervație naturală.

Zona acestor vulcani este arida, fără vegetație, sau puțină, din cauza emanațiilor sulfuroase și sărate. Seamana cu un peisaj selenar, plin cu șanțuri de diferite dimensiuni prin care s-a scurs lava sau și-a creat drum lava.

Acum am fost în zona Paclele mari. Mai sunt putini vulcani activi. Unul mai mare, câțiva mici. Mirosul în zona nu este prea plăcut. 

Am văzut vulcanii noroioși încă o data, prin anii 80, nu mai știu exact dacă aceasta zona. Îmi amintesc că am văzut mai multi vulcani activi.

O maree de lava curge la vale dintr-un vulcan 

Acesta era cel mai mare vulcan în care lava clipoceste și este aruncata in afară.

Un peisaj selenar de jur împrejur... 

Și totuși, în solul asta neprietenos, mai reușesc să crească câteva plante chiar cu flori... și mai ales frumoase, le-am admirat. Nu puteam să nu remarc asta! 

In acesta zona urmează sa se faca un film. Se făceau pregătiri pentru filmare, se pare un western cu o distribuție internaționala. Am văzut o construcție veche de lemn, al cărui rost in zona asta nu l-am înțeles, dar am aflat apoi de la cei care se ocupau cu paza, ca a fost construita special pentru filmări. La noi vin multe companii care se ocupa cu filmări pentru ca găsesc peisaje deosebite și cu costuri mici. 

Ecoprinting

Acum două zile am abordat o nouă tehnică, ecoprinting, după ce am urmărit cu atenție lecții lui Linda Kemshall. Aceste lecții le-am accesat ca urmare a cadoului lui Beth făcut de ziua mea. Multumesc încă o dată cu Beth.

Cred că am mai făcut o data, mai demult, ecoprinting dar nu mi-a reușit. Cred ca secretul a fost ca nu am folosit oțet. De data asta am pus oțet destul de mult. Și am mai adăugat puțin pigment verde, de fapt colorant textil Galus, ca să-l întărească mai bine culoarea. Am fiert frunzele împachetate în hartie de acuarela, cred, mai mult de o ora. După ce sa răcit totul am scos hârtia, curioasă să văd ce a ieșit. Unele pagini sunt bune, cu desen bine conturat, altele cu contrast mai redus. Doar jumătate din foi sunt reușite. Voi vedea ce fac cu cele nereușite cu contrast prost pe care nu cred că-l vei putea rezolva. 

Am așteptat până la două zi să se folosească bine, le-am călcat ca să fie netede. Apoi a urmat partea cea mai plăcută. Am început să adaug culoare și contrast cu creioane de acuarela apoi chiar cu acuarela. De 2-3 zile tot le privesc și mai adaug ceva. Cred ca acum e cazul să mă opresc.

Îmi place tare mult cum au ieșit. Chiar îmi place tehnica asta și cred ca voi repeta operațiunea. Va trebui să mă gândesc cum să le valorific, ca tablou, ca o carte Concertina sau altfel. Aștept și sugestii. Vor fi binevenite. 

Am făcut poze în după amiaza asta cu cele șase lucrări deja finisate. 

6

Vernisaj - expoziția "Dual"

 Ieri am fost la vernisajul expoziției de arta vizuala "Dual". Expoziția a fost organizată de Daniela Frumuseanu și Adina Rețea, la sediul fundației Nicolae Titulescu din București. La această expoziție expun câțiva artiști cunoscuți din România, Daniela Frumuseanu, Maria Negreanu, Mihai Moldovan, Ana Maria Rugescu, Mariana Voicu Grumazescu, Lavinia Dima, Bogdan Hojbota, Ovidiu Ionescu. La deschidere a participat și dl. Adrian Năstase, președintele fundației. 

M-am bucurat sa le revăd și să discut cu dna Frumuseanu, cu tinerele și talentatele artiste, surorile Laura și Livia Greaca. Revederea ne-a bucurat reciproc. Am admirat păpușile d-nei Negreanu și am discutat cu dansa despre ele. Am cunoscut și discutat cu alți artiști prezenți la vernisaj, cu d-na Voicu despre tapiseriile sale deosebite, cu dl. Moldovan care folosește o tehnică originală.

A fost o zi minunata! O vreme frumoasă cum nu a fost demult și întâlnirea cu oameni deosebiți te stimulează și te face să fii fericit după atâtea zile întunecate de pandemie. Doamne ajuta !! 

Câteva poze de la vernisaj.... 

Daniela Frumuseanu, Livia Greaca, Adina Rețea, Laura Greaca. 

Lavinia Dima 

Ana Maria Rugescu 

Mihai Moldovan 

Daniela Frumuseanu 

Câteva din păpușile Mariei Negreanu 

Excursie la Urlați

 Ieri am fost într-o excursie la Urlați, prima ieșire din București după mai mult de un an. Excursia a fost organizată de Nicoleta de la Clubul seniorilor și au participat opt ​​persoane. Am plecat din București la ora 8 cu un microbuz și prima oprire a fost la mănăstirea Ghighiu, o frumoasă mănăstire de maici în apropiere de Ploiești.

O biserică ortodoxa mare și impresionat de frumoasă ... 

Curtea și împrejurimile extraordinar de frumoase și îngrijite. O oază de linie, relaxare și frumusețe. Niste tei mari și bătrâni urmau să fie înflorească. Alei cu bănci și leagăne. Loc de joacă pentru copii, heleșteu cu pești exotiici. O crescătorie de pasari, porumbei, gainuse, struți, am văzut doi care pareau destul de agresivi. 

Am făcut mai multe fotografii, aici sunt doar câteva... 

Apoi ne-am dus la Urlați, o mică localitate, unde se află conacul Bellu. Conacul a fost construit în sec. XIX de Alexandru Bellu și donat Academiei romane în 1926. A fost locuit pană în anii 60 de ultimul reprezentant al familiei Bellu care nu a avut urmași. Acum face parte din patrimoniul cultural roman, în grija Academiei române. Din păcate, nu a fost un ghid de muzeu și nici nu am putut face fotografii în interior. Eu am văzut înainte un documentar cu conacul Bellu, cu toate explicațiile, în care era prezentat și interiorul cu toate obiectele de mobilier, picturi, fotografii, icoane, tapiserii, stampe japoneze, etc. 

Alexandru Bellu a fost unul din primii fotografii români, de la el rămânând fotografii foarte importante cu persoane și momente din epoca lui. El donat pentru București terenul unde se afla cimitirul Bellu. 

Aici, câteva poze luate în curtea conacului, foarte ingrijită și cu multe flori ... 

Întrarea în conac se face din strada printr-un foișor ca la marile cetăți. În foișor este de asemenea un muzeu ... Am urcat până sus, în foișor, cinci nivele, pe niște scări înguste. La fiecare nivel era o mică expoziție cu fotografii, aparate foto, costume populare, icoane sau picturi. 

De la foișor se ajunge la conac, acesta fiind așezat la câțiva metri pe o colină. 

Am luat poze de la foișor, doar din exterior. În interior nu am putut face poze. 

Întrarea conacului este prin această poartă. 

Curtea foișorului 

După această vizită ne-am dus să luăm masa de prânz la un restaurant în Urlați. În timp ce mâncam a început o ploaie puternică și strada din jur s-a umplut de apă ... Ploaia nu a durat mult, a fost o aversă de o jumătate de ora. Ne-am întors cu bine în București unde ploaia nu începe. Traficul a fost mai liber la întoarcere decât dimineața. 

A fost o zi foarte plăcută și relaxantă. 

Expoziție cu cărticele la Clubul seniorilor

 Joi am fost la ora de dans în Clubul seniorilor. 

Înainte de ora de dans am făcut o expoziție, pentru doamnele care activează la club, cu o prezentare a lucrărilor / desenelor făcute de mine în timpul pandemiei și care au fost strânse în cărticelele Concertina / acordeon. Am prezentat primele patru cărticele arătate în articolele precedente. 

Alte cărticele concertina

Sunt bucuroasa că acum mă simt foarte bine fizic și psihic, de vreo săptămână. Ca înainte de pandemie. Doamne ajuta! Mi-a revenit pofta de lucru și puterea de muncă. Am chef să fac lucruri. Asa că am început să definitivez niste lucruri. Nu numai atât, dar desenez sau pictez aproape în fiecare zi. Și sunt inspirata! E adevărat că la asta contribuie și Instagramul, care este un stimulent și o sursa de inspirație...Am luat obiceiul să postez pe instagram ceea ce lucrez și îmi place să primesc feadback. 

Am început să fac cărticele concertina cu desenele făcute în timpul pandemiei, ca terapie. 

Azi, ultimele cărți la care am lucrat de curând. 

# 1

#2

# 3

# 4

# 5

Am făcut până acum șapte cărticele cu desenele făcute în pandemie. Mi se pare, luni, am lucrat la cinci dintre ele. Dar mai am de făcut alte cărticele, cu desene mai vechi, pe care le păstrez în plicuri. Au stat prea mult timp ascunse. Azi am lucrat la patru pagini pentru o noua carte concertina... Dar despre asta voi scrie în postarea următoare. Sunt foarte mulțumită de ceea ce am făcut. 

M-am mobilizat să fac aceste cărticele pentru ca să pun desenele în valoare, să dau o finalitate muncii mele dar și pentru a le prezenta la Clubul seniorilor. Nicoleta mă impulsionează să fac asta. Sunt doamne foarte interesate sa le vadă. Cred ca vor fi mai multe expoziții ... Nu numai cu cărticele.

Cărticele de pandemie

 Zilele acestea am analizat și triat, după dimensiuni, lucrarile făcute în pandemie, anul trecut și anul acesta. Cele mai multe sunt făcute cu hasuri, când am făcut terapie prin desen, doodling therapy.

Am ales sa fac cu ele niște cărticele tip Concertina. 

Le-am lipit pe hârtie pe care am pliat-o. Îmi place ce a ieșit.

Aceste două cărticele sunt cu primele desene, hasuri și tema inimioarelor tot hasurate 

Aceasta carticica conține desene cu hasuri 

Acesta este carticica cu inimioare

Am făcut o carticica și cu lucrările feutrate, de la Booklet Challange, proiect propus de Sara Lechner prin 2014. Acum le-am organizat, sper, mai bine.