La Costinești

In ultima zi de mare, am mers la Costinești. Nu am mai fost demult la Costinești. În timpul studenției, am mers în fiecare vară în tabăra la Costinești. Pe atunci, erau doar câteva vile cu un etaj și mai multe căsuțe cu patru camere care gazduiau fiecare câte două persoane. O cantina, terasa. În fața terasei un ring, spațiu liber, unde dansam seara. Veneau sa cânte formații studențești, Rosu și Negru, de la Iași, Index sau Cromatic (?) de la Cluj. Se dansa „rock and roll” și mai nou „shake”. Era romantic... Mai era un teatru-amfiteatru, unde dădeau spectacole echipele studențești de teatru, muzica sau dansuri. Erau alei frumoase cu flori si banci. 

Și... Obeliscul de pe plajă, simbol al taberei.  Acum Obeliscul a rămas dar cred că cel vechi a fost înlocuit cu unul nou. 

O plaja larga, de unde aveai o vedere a imensitatii marii. O sosea care separa plaja de lac. Câteva vilă pentru oficialități UTC, erau în capătul celalalt, spre nord. Epava unui vapor, esuat în zonă, înainte de 1965 și care a rămas curiozitatea stațiunii. Șoseaua care unea satul Costinești de șoseaua de la Constanța la Mangalia trecea prin mijlocul câmpului. Satul avea cateva case dispuse mai mult dincolo de lac.

În vara lui 1966 am ajuns prima data la Costinești, în tabăra. Gara era departe de tabăra. Am mers pe jos, un drum lung de la gara pana la plaja, unde era un fel de constructie de lemn, ca un hambar, unde se făcea înregistrarea și repartizarea în tabară. În anul următor nu am mai văzut această construcție.

Pe plaja răsuna muzica, toată ziua, la niște megafoane mari, puse pe niște stâlpi. Erau și salvamari. Domnea un aer tineresc, cu râsete și bună dispoziție.

Acum... 

.... am văzut lume multă, pestriță, de tot felul. Foarte multe construcții noi, înghesuite, mari sau mici. așezate chiar de-a lungul soselei. Terase, tarabe, revistă, bâlci. 

Plaja a fost mult lărgită. Au fost construite mai multe diguri, perpendiculare pe țărm, din bovani imenși de piatră, probabil ca să se creeze mai multe golfulete. Dar acești bolovani îți ia u imaginea imensității apelor marii. Nu mai vezi de pe plajă, în fața ta, decât un bazin de apă delimitat de bovani. Nici dacă te plimbi pe "aleea" de pe adunătura de bolovani, ceea ce am făcut, escaladand cu greu bolovanii, nu te vei putea bucura să vezi  imensitatea marii. 

Am stat puțin la Costinești dar am ținut sa vad ce mai e cu vechea tabară. Am văzut un hotel "Vraja marii" care era și pe vremuri. Se pare ca vilutele de pe vremuri au fost reabilitate pentru a fi date turistilor. Am mai văzut și câteva căsuțe, umile acum, care se pare ca au fost date la turiști pe un preț mic, sau folosite pentru altceva. Nu am avut timp sa merg peste tot, dar era o imagine cam dezolanta. 

Lacul...de unde pleaca "vaporase' spre larg

Nu mai poti vedea marea...

Fostele bancute

Fostele casute

Seara a fost o petrecere de rămas bun, asa cum se petrece la firma Genco. Mâncare bună, un grătar cu cartof copt și varză acra, țuică, vin și un desert, chec. Ne-am distrat, am dansat. 

Vacanta de la mare

 În 27 iulie am plecat, cu Alexandra și Flori, la Techirghiol. Am stat în noul hotel, construit de firma Genco. Un hotel nou, mic dar confortabil. Fiind trei persoane, am primit un apartament cu doua camere, o baie și un hol la intrare. Ne-a costat puțin. Pentru 5 nopți/6 zile/3 mese, de duminică pana vineri, am plătit fiecare 1150 lei. 

Am plecat din București cu un tren, la 7 dimineață și am ajuns la ora 10 la Eforie nord. Ne-a așteptat un microbuz al firmei care ne-a dus la hotel. Am luat mai întâi masa de prânz apoi ne-am cazat. Apartamentul nostru era la etajul 3 dar hotelul avea lift. Confortabil, totul nou. 

Eu am stat in aceasta camera care avea balcon

Din balcon aveam o imagine splendida cu presiunile din jur

Techirghiol este un orășel mic dar interesant. Multe case, pensiuni în construcție. Un oraș îngrijit cu o esplanada foarte frumoasa de-a lungul lacului. Verdeață, gazon, flori, copaci, mobilier stradal. Eram pentru prima dată aici. Inițial m-a izbit un miros groaznic puternic de putrefacție, produs de nămolul din lac. Apoi m-am obișnuit.

În prima seara, după cina, am mers sa vedem orașul. Am văzut un spectacol susținut de un cor de copii, îndrumați de profesoara lor, pe o scena pe esplanada. Nu am stat prea mult pentru că eram obosite. 

Magarul Tekir, simbolul orasului

Mănăstirea din Techirghiol

Baza de tratamente

Vacanta la Nisipurile de aur

 Am petrecut cinci zile si patru nopti la mare (25-29 august), la Nisipurile de aur, Bulgaria, hotelul Liliac, unde mergem demult timp cu clubul seniorilor (280 euros all inclusive). Am stat în camera cu Geta Ionita si Elena Obada. 

Geta, Elena si eu

A fost o vreme buna duminica, luni si marti dar miercuri d-masa a plouat foarte tare. Am mers intr-o plimbare pe faleza si m-a udat foarte tare. Joi, o zi innorata dar la ora 13 am plecat catre casa. Acelasi autocar ca deobicei cu dl. Mihai. 

Marea a fost tot timpul foarte involburata chiar la mal pe toata zona. Cod rosu. Era aproape imposibil sa innoti in acele conditii. Lumea rămânea doar la mal in apa pana la genunchi. Forta marii foarte puternica incat sapa nisipul de sub picioare. Am fost doar odata la mare, in rest am stat la piscina. Am coborât spre mare pe la hotelul Astoria.

Odihna, mancare buna, relaxare...

Statiunea arata acum foarte bine, cu multe constructii noi, hoteluri elegante, sticla si inox. Aceste zone sunt foarte bine ingrijire, cu verdeață si flori la hotelurile noi. Am parcurs in plimbare, pe faleza, portiunea dintre hotelul International si hotelurile Berlin, la nord. Hoteluri all inclusive foarte bune. In rest, hoteluri vechi si multa verdeață/padure spontana, arsa de soare si neingrijita cam peste tot. Diferenta mare!!

Hotel Astoria. In drum spre plaja.

Excursie la Campulung Muscel  

(1) Mausoleul de la Mateias si Manastirea Namaiesti

Clubul Seniorilor Municipiului Bucuresti a organizat pentru seniorii din Bucuresti o excursie de o zi, la Campulung Muscel. Au fost organizate trei astfel de excursii pentru seniori dar in zile diferite. Noi am plecat intr-o dimineata de luni, ieri, de la Arena Nationala, cu trei autocare de turisti.  Costurile excursiei au fost suportate de Primarie, adica a fost un cadou al primariei municipale.

Am mers pe un traseu prin Targoviste. A fost o zi splendida cu mult soare. Toamna se anunta tarzie. In drumul nostru prin zona de dealuri subcarpatice am vazut copaci care si-au pastrat aproape toate frunzele pana la aceasta ora si mai ales frunzele sunt inca verzi. Am trecut prin zona Voinesti, vestita prin merele de Voinesti. Am vazut livezi cu mere inca pe ramuri...mere rosii.

Imagini luate din masina, in timpul mersului, poate putin miscate...

Mai intai am poposit la Mausoleul Eroilor din comuna Valea Mare-Pravăț, județul Argeș, cunoscut și sub numele de Mausoleul de la Mateiaș. Acesta este un monument dedicat eroilor din Războiul de Întregire Națională dintre anii 1916-1918. Aici în zona Mateiașului, Grupul Nămăiești - condus de Generalul Traian Găiseanu - având în componență diviziile 22 și 12 Infanterie, a reușit să reziste unui inamic net superior echipat și mult mai bine pregătit, în perioada 25 septembrie/8 octombrie-10/23 noiembrie 1916^[1]. Prin luptele duse aici, a fost oprită înaintarea Puterilor centrale spre Câmpia Româna.
Mausoleul a fost ridicat între anii 1928-1935, după planurile arhitecților Dumitru Ionescu-Berechet și State Baloșin. Clădirea este compusă din două corpuri: unul orizontal, osuarul, care în 31 de cripte adăpostește osemintele a peste 2.300 de militari români și unul vertical, de forma unui turn cu foișor, spre care duce o scară în spirală. În perioada 1980-1984 Mausoleul eroilor a fost extins prin construirea unei terase de paradă, a unor impozante scări de acces, camere muzeale, un basorelief având 16 m lungime și 3,5 m înălțime, executat de sculptorul Adrian Radu din Câmpulung.

Urcam spre mausoleu...

Terasa de parada

Basorelieful realizat de sculptorul Adrian Radu din Campulung

In muzeu...

...am primit explicatii ample

In turn, Capela....moment de reculegere pentru ostasii cazuti in lupta. D-zeu sa-i odihneasca in pace pentru sacrificiul lor.

Am continuat drumul spre manastirea ortodoxa Namaiesti, situata in apropierea orasului Campulung Muscel. Asezamantul monahal este vestit prin biserica manastirii care este sapata in piatra, in stanca muntelui. Satul Namaiesti si cu Manastirea Namaiesti dateaza din anii 1503-1547, dupa hrisoavele domnitorilor Radu cel Mare si Mircea Ciobanul.  Manastirea mai este renumita printr-o icoana a Maicii Domnului, facatoare de minuni.

Urcam spre manastire

Spre Biserica manastirii

Biserica este sapata in stanca, ceea ce se vede....

Icoana Maicii Domnului

Biserica la exterior, unde se mai vede o portiune din stanca in care a fost sapata.

Muzeul manastirii aflat in renovare

Lucrari de consolidare la manastire...

La plecare, am fotografiat poarta manastirii.