Pe Cioplea

 Dupămasă am urcat cu Doina pe Cioplea, sa vedem hotelul Belvedere, fost Cioplea. Urcușul nu mi s-a parut prea greu. Am urcat pe bd. Libertatii, pe serpentina.

Restaurantul hotel Belvedere

Sus, am mancat papanasi pe terasa hotelului Belvedere. In jur vedeam multi copii, elevi, erau in tabere sportive.

Pe drum mi-am cumparat o apa de la o pensiune foarte cocheta pe care am remarcat-o in mod deosebit.

Apoi am coborât singura. Doina a ramas sa faca poze.

 Am revazut Casa Andra, apoi am coborât pe scurtătură ca sa revad hotelul Elexus.

Excursia in Bucegi

 Duminica am facut dimineata o sedinta de Qigong cu Romeo, apoi am plecat intr-o excursie in munti cu masinile participantilor....desi nu nu ne cunoasteam. Am nimerit in masina lui Dan Ghetan, instructorul de Qigong venit din Medias. Un om foarte simpatic. Alaturi, Doina si Alexandra, o fata maruntica, din Sibiu. 

Am mers pe un drum, pe care l-am mai parcurs, mai intai, spre pestera Ialomitei. Am vazut că s-a terminat constructia Centrului ecumenic ortodox si zona arata admirabil. Nu am intrat in pestera. Era prea mare aglomeratie si ceilalti nu aveau timp prea mult la dispozitie. Eu am vazut-o deja, si mi-a fost destul. 

 

De acolo am mers pe platoul Padina, de unde pleaca o telecabină pana la Babele si de acolo alta telecabină coboara in Busteni. Unii dintre noi au plecat intr-o drumeție spre Babele, fara sa ajunga acolo si s-au intors dupa 2-3 ore. Eu si Doina am ramas pe platou in parcare. Eu, singura, am facut o plimbare, am urcat dealul atat cat am putut. Era o zona foarte accidentata si dificila. Am coborât si am mers cu Doina sa mancam la o terasă de la pensiunea din apropriere. Am mancat un bol mare de ciorba de burta, foarte, buna, exceptionala.

Apoi ne-am intalnit cu Dan si Alexandra ca sa ne intoarcem la Predeal.

Cabana Dichiu, unde ne-am oprit si eu am mancat o placinta cu branza

Drumul DN1, pana la Busteni, la fost foarte aglomerat la ducere. La intoarcere mai putin aglomerat.

Tabara Qigong Predeal

 In perioada 14-21 august am participat, impreuna cu Doina, la Predeal, la tabara informala, organizata de Simona. Am invatat exercitii qigong si alte tehnici alternative. Cazarea 1050 lei, 150 lei taxa pentru qigong.

Am stat intr-o pensiune cam veche, dar modernizata la interior, aflata in spatele catedralei din Pedeal, langa Politie. Conditii decente. Pensiunea ne-a asigurat o bucătărie dotata, sala de mese si o sala, la subsol, pentru exercitii. Masa ne-am asigurat-o singuri cu produse cumparate de la megaimage sau alte magazine. Fiecare manca ce isi pregatea. Noi am mancat in camera unde aveam si frigider.

Am sosit vineri cu trenul, ne-am cazat, am facut cunostinta cu restul grupului, vreo 20 persoane.

Sambata, ne-am plimbat prin Predeal, am facut cumparaturi și seara Simona a organizat o sedinta de cunoastere si acomodare.

La Costinești

In ultima zi de mare, am mers la Costinești. Nu am mai fost demult la Costinești. În timpul studenției, am mers în fiecare vară în tabăra la Costinești. Pe atunci, erau doar câteva vile cu un etaj și mai multe căsuțe cu patru camere care gazduiau fiecare câte două persoane. O cantina, terasa. În fața terasei un ring, spațiu liber, unde dansam seara. Veneau sa cânte formații studențești, Rosu și Negru, de la Iași, Index sau Cromatic (?) de la Cluj. Se dansa „rock and roll” și mai nou „shake”. Era romantic... Mai era un teatru-amfiteatru, unde dădeau spectacole echipele studențești de teatru, muzica sau dansuri. Erau alei frumoase cu flori si banci. 

Și... Obeliscul de pe plajă, simbol al taberei.  Acum Obeliscul a rămas dar cred că cel vechi a fost înlocuit cu unul nou. 

O plaja larga, de unde aveai o vedere a imensitatii marii. O sosea care separa plaja de lac. Câteva vilă pentru oficialități UTC, erau în capătul celalalt, spre nord. Epava unui vapor, esuat în zonă, înainte de 1965 și care a rămas curiozitatea stațiunii. Șoseaua care unea satul Costinești de șoseaua de la Constanța la Mangalia trecea prin mijlocul câmpului. Satul avea cateva case dispuse mai mult dincolo de lac.

În vara lui 1966 am ajuns prima data la Costinești, în tabăra. Gara era departe de tabăra. Am mers pe jos, un drum lung de la gara pana la plaja, unde era un fel de constructie de lemn, ca un hambar, unde se făcea înregistrarea și repartizarea în tabară. În anul următor nu am mai văzut această construcție.

Pe plaja răsuna muzica, toată ziua, la niște megafoane mari, puse pe niște stâlpi. Erau și salvamari. Domnea un aer tineresc, cu râsete și bună dispoziție.

Acum... 

.... am văzut lume multă, pestriță, de tot felul. Foarte multe construcții noi, înghesuite, mari sau mici. așezate chiar de-a lungul soselei. Terase, tarabe, revistă, bâlci. 

Plaja a fost mult lărgită. Au fost construite mai multe diguri, perpendiculare pe țărm, din bovani imenși de piatră, probabil ca să se creeze mai multe golfulete. Dar acești bolovani îți ia u imaginea imensității apelor marii. Nu mai vezi de pe plajă, în fața ta, decât un bazin de apă delimitat de bovani. Nici dacă te plimbi pe "aleea" de pe adunătura de bolovani, ceea ce am făcut, escaladand cu greu bolovanii, nu te vei putea bucura să vezi  imensitatea marii. 

Am stat puțin la Costinești dar am ținut sa vad ce mai e cu vechea tabară. Am văzut un hotel "Vraja marii" care era și pe vremuri. Se pare ca vilutele de pe vremuri au fost reabilitate pentru a fi date turistilor. Am mai văzut și câteva căsuțe, umile acum, care se pare ca au fost date la turiști pe un preț mic, sau folosite pentru altceva. Nu am avut timp sa merg peste tot, dar era o imagine cam dezolanta. 

Lacul...de unde pleaca "vaporase' spre larg

Nu mai poti vedea marea...

Fostele bancute

Fostele casute

Seara a fost o petrecere de rămas bun, asa cum se petrece la firma Genco. Mâncare bună, un grătar cu cartof copt și varză acra, țuică, vin și un desert, chec. Ne-am distrat, am dansat. 

Plimbare la Constanța

 Miercuri ne-am dus la Constanța. Am luat microbuzul pana la Eforie nord și de acolo o alta mașină pana la Constanța, la preț de 9 lei. Am ajuns în gara și de acolo am luat mașina 101 care ne-a dus în apropierea portului, aproape de Cazinou. De acolo, am făcut o mica plimbare, pe jos, pana la Cazinou. Ne-am așezat la o coadă, pentru bilete. Nu luasem bilete online. Se întra pe grup de vreo 20 de vizitatori. Reconstrucția Cazinoului a durat câțiva ani și a fost terminată anul acesta, în sfârșit. Este o clădire foarte frumoasă, albă, o imagine reprezentativă a orașului Constanța. 

Imagini din Cazinou. Fara cuvinte...

În această sală se proiectează un film, într-o manieră tridimensională, pe pereți, pe podea... 

Sala teatrului

Holul de intrare 

După vizitarea Cazinoului am luat un taxi și am mers la Lili, o prietena a Alexandrei. O doamna foarte drăguță. Ne-am simțit tare bine. Am cunoscut și pe fiica și ginerele ei și cei doi copii. Am mâncat mult, supa cu galusti, grătar, mici, salate, plăcintă cu brânză, înghețată, am băut și am vorbit mult. Am plecat pe la ora 16. Drumul a fost greu pentru ca a trebuit sa așteptăm la mașinile de la întoarcere. Nu am ajuns nici la cina... 

Plimbare la Eforie nord

 Nu ne-m propus să facem baie în lacul din Techirghiol, plaja sau împachetări cu namol. Lacul se află aproape de hotel, dar este o zonă neamenajata, unde se poate intra doar dacă strabateai malul plin de stuf și nămol.

Ne-am propus sa vizitam statiunile din jur. În prima zi am mers la Eforie nord. Am luat un microbuz, 6 lei/biletul și am ajuns foarte repede la Eforie Nord care este foarte aproape de Techirghiol. Am trecut prin străzile aglomerate ale orașului și am ajuns la plaja. O plaja mare, lunga, chiar foarte mare, cu organizare de sezlonguri si umbrele. Marea era agitata, cod galben. Salvamarii fluierau după turiștii indisciplinați. Am întrat doar cu picioarele în apa. Era cam rece.

Cunoscutul Belona

Alexandra și Flori