In ultima zi de mare, am mers la Costinești. Nu am mai fost demult la Costinești. În timpul studenției, am mers în fiecare vară în tabăra la Costinești. Pe atunci, erau doar câteva vile cu un etaj și mai multe căsuțe cu patru camere care gazduiau fiecare câte două persoane. O cantina, terasa. În fața terasei un ring, spațiu liber, unde dansam seara. Veneau sa cânte formații studențești, Rosu și Negru, de la Iași, Index sau Cromatic (?) de la Cluj. Se dansa „rock and roll” și mai nou „shake”. Era romantic... Mai era un teatru-amfiteatru, unde dădeau spectacole echipele studențești de teatru, muzica sau dansuri. Erau alei frumoase cu flori si banci.
Și... Obeliscul de pe plajă, simbol al taberei. Acum Obeliscul a rămas dar cred că cel vechi a fost înlocuit cu unul nou.
O plaja larga, de unde aveai o vedere a imensitatii marii. O sosea care separa plaja de lac. Câteva vilă pentru oficialități UTC, erau în capătul celalalt, spre nord. Epava unui vapor, esuat în zonă, înainte de 1965 și care a rămas curiozitatea stațiunii. Șoseaua care unea satul Costinești de șoseaua de la Constanța la Mangalia trecea prin mijlocul câmpului. Satul avea cateva case dispuse mai mult dincolo de lac.
În vara lui 1966 am ajuns prima data la Costinești, în tabăra. Gara era departe de tabăra. Am mers pe jos, un drum lung de la gara pana la plaja, unde era un fel de constructie de lemn, ca un hambar, unde se făcea înregistrarea și repartizarea în tabară. În anul următor nu am mai văzut această construcție.
Pe plaja răsuna muzica, toată ziua, la niște megafoane mari, puse pe niște stâlpi. Erau și salvamari. Domnea un aer tineresc, cu râsete și bună dispoziție.
Acum...
.... am văzut lume multă, pestriță, de tot felul. Foarte multe construcții noi, înghesuite, mari sau mici. așezate chiar de-a lungul soselei. Terase, tarabe, revistă, bâlci.
Plaja a fost mult lărgită. Au fost construite mai multe diguri, perpendiculare pe țărm, din bovani imenși de piatră, probabil ca să se creeze mai multe golfulete. Dar acești bolovani îți ia u imaginea imensității apelor marii. Nu mai vezi de pe plajă, în fața ta, decât un bazin de apă delimitat de bovani. Nici dacă te plimbi pe "aleea" de pe adunătura de bolovani, ceea ce am făcut, escaladand cu greu bolovanii, nu te vei putea bucura să vezi imensitatea marii.
Am stat puțin la Costinești dar am ținut sa vad ce mai e cu vechea tabară. Am văzut un hotel "Vraja marii" care era și pe vremuri. Se pare ca vilutele de pe vremuri au fost reabilitate pentru a fi date turistilor. Am mai văzut și câteva căsuțe, umile acum, care se pare ca au fost date la turiști pe un preț mic, sau folosite pentru altceva. Nu am avut timp sa merg peste tot, dar era o imagine cam dezolanta.
 |
Lacul...de unde pleaca "vaporase' spre larg
|
 |
| Nu mai poti vedea marea... |
 |
| Fostele bancute |
 |
| Fostele casute |
Seara a fost o petrecere de rămas bun, asa cum se petrece la firma Genco. Mâncare bună, un grătar cu cartof copt și varză acra, țuică, vin și un desert, chec. Ne-am distrat, am dansat.
