In 1 octombrie am sarbatorit 10 ani de la infiintarea Clubului seniorilor Codrii Neamtului fin sectorul 3. A venit multa lume. Au fost cuvantari din partea unor oficiali di seniori, apoi Nicoleta ne-a "intervievat" pe toti ce prezenti. Fiecare a spus cateva cuvinte despre el si activitatea lui la club.
In final, s-a impartit un tort mare de ciocolata, foarte bun, sampanie, prajituri, sucuri, etc. Bineinteles a fost si dans, ca de obicei. Ne-am distrat foarte bine.
A fost o zi frumoasa de toamna. In ultimul timp nu am mai fost in parcul Titan. Alexandra m-a invitat la o plimbare, prin parc unde era un targ dedicat florii de lavanda. A venit si Ioana si Flori.
Ne-am plimbat pe aleea principala, dinspre statuia lui Cuza, unde erau tarabele, apoi am coborât spre lac. Am admirat fantanile din lac care erau in funcțiune.
Azi am fost, la invitatia Marianei Petrescu, pe Calea Victoriei, in zona bisericii Kretulescu. Acolo era o expozitie in aer liber a artistilor din Asociatia artistilor plastici din Bucuresti, AAPB. Artistii prezenti si-au expus lucrarile, cum au putut, pe sevalete, pe jos sau pe masute. Nu erau foarte multi artisti acolo. Mariana avea, prezentate pe o masuta, pandantive foarte frumoase, facute din rășini colorate, mici lucrari pictate in acrilic, sacose cu elemente pictate. Au fost persoane, turisti chinezi care le-au cumparat. Alti artisti aveau expuse tablouri. Altii pictau la fata locului. O doamna avea lucrari mari facute din rășini. Am cunoscut-o pe Daniela Pavel care se ocupa de AAPB.
A fost o zi frumoasa, calda, placuta. Lume multa, muzica, galagie.
Mariana si lucrarile ei....
 |
| Mariana |
Alti artisti
Un spatiu era dedicat amatorilor, care puteau sa-si exerseze talentul. Mai multi copii se intreceau in lucru.
Azi, am fost cu un grup de colege de la Clubul seniorilor, impreuna cu Raluca, sa vedem expozitia de pictura de la galeria Simeza.
Lucrari interesante semnate de Doina Rosu si Elena Lupascu.
Doina Rosu a prezentat niste miniaturi 3D foarte interesante, facute din hartie si alte lucrari care prezentau diferite obiecte din ceramica dar sub forma unor postere.
Elena Lupascu a prezentat lucrari de pictura facute cu un amestec de tehnici, foarte interesante.
Am mai ramas putin in expozitie ca sa vorbesc cu Ena si am cunoscut o doamna, Mariana Petrescu, care lucreaza si ea ca amatoare.
In finalul acestei escapade, am mers la restaurantul "Lupeasca" ca sa luam masa, meniul seniorilor. Ne-am simtit foarte bine...
In ultima zi de mare, am mers la Costinești. Nu am mai fost demult la Costinești. În timpul studenției, am mers în fiecare vară în tabăra la Costinești. Pe atunci, erau doar câteva vile cu un etaj și mai multe căsuțe cu patru camere care gazduiau fiecare câte două persoane. O cantina, terasa. În fața terasei un ring, spațiu liber, unde dansam seara. Veneau sa cânte formații studențești, Rosu și Negru, de la Iași, Index sau Cromatic (?) de la Cluj. Se dansa „rock and roll” și mai nou „shake”. Era romantic... Mai era un teatru-amfiteatru, unde dădeau spectacole echipele studențești de teatru, muzica sau dansuri. Erau alei frumoase cu flori si banci.
Și... Obeliscul de pe plajă, simbol al taberei. Acum Obeliscul a rămas dar cred că cel vechi a fost înlocuit cu unul nou.
O plaja larga, de unde aveai o vedere a imensitatii marii. O sosea care separa plaja de lac. Câteva vilă pentru oficialități UTC, erau în capătul celalalt, spre nord. Epava unui vapor, esuat în zonă, înainte de 1965 și care a rămas curiozitatea stațiunii. Șoseaua care unea satul Costinești de șoseaua de la Constanța la Mangalia trecea prin mijlocul câmpului. Satul avea cateva case dispuse mai mult dincolo de lac.
În vara lui 1966 am ajuns prima data la Costinești, în tabăra. Gara era departe de tabăra. Am mers pe jos, un drum lung de la gara pana la plaja, unde era un fel de constructie de lemn, ca un hambar, unde se făcea înregistrarea și repartizarea în tabară. În anul următor nu am mai văzut această construcție.
Pe plaja răsuna muzica, toată ziua, la niște megafoane mari, puse pe niște stâlpi. Erau și salvamari. Domnea un aer tineresc, cu râsete și bună dispoziție.
Acum...
.... am văzut lume multă, pestriță, de tot felul. Foarte multe construcții noi, înghesuite, mari sau mici. așezate chiar de-a lungul soselei. Terase, tarabe, revistă, bâlci.
Plaja a fost mult lărgită. Au fost construite mai multe diguri, perpendiculare pe țărm, din bovani imenși de piatră, probabil ca să se creeze mai multe golfulete. Dar acești bolovani îți ia u imaginea imensității apelor marii. Nu mai vezi de pe plajă, în fața ta, decât un bazin de apă delimitat de bovani. Nici dacă te plimbi pe "aleea" de pe adunătura de bolovani, ceea ce am făcut, escaladand cu greu bolovanii, nu te vei putea bucura să vezi imensitatea marii.
Am stat puțin la Costinești dar am ținut sa vad ce mai e cu vechea tabară. Am văzut un hotel "Vraja marii" care era și pe vremuri. Se pare ca vilutele de pe vremuri au fost reabilitate pentru a fi date turistilor. Am mai văzut și câteva căsuțe, umile acum, care se pare ca au fost date la turiști pe un preț mic, sau folosite pentru altceva. Nu am avut timp sa merg peste tot, dar era o imagine cam dezolanta.
 |
| Lacul...de unde pleaca "vaporase' spre larg |
 |
| Nu mai poti vedea marea... |
 |
| Fostele bancute |
 |
| Fostele casute |
Seara a fost o petrecere de rămas bun, asa cum se petrece la firma Genco. Mâncare bună, un grătar cu cartof copt și varză acra, țuică, vin și un desert, chec. Ne-am distrat, am dansat.
