Abia am terminat cu pandemia sau cel puțin nu ne mai da bătăi de cap. Mass media nu ne mai transmite știri alarmante ca până acum.
Dar a venit un alt necaz. În noaptea de 24 februarie, Rusia a atacat Ucraina. Încă din prima zi au început să vină refugiați din Ucraina prin punctele de frontiera, mai întâi la cele din nord (Siret, Sighet) apoi și la cele de la Dunăre, de la Isaccea. Mii și mii de oameni disperați fug din calea războiului. Așteaptă zeci de ore la vamele ucrainene pentru a ieși din Ucraina apoi urmează alte formalități la punctele de frontiera românești. Se spune ca mașinile se întind pe zeci de kilometri. Pentru ca în Ucraina bărbații trebuie sa rămână sa lupte, unii își aduc soțiile și copiii pana la granița apoi se întorc. O adevărată tragedie! Chiar din prima zi, refugiații ucrainieni au fost foarte bine primiti chiar de locuitorii din zona. Au primit mâncare, apă, băuturi calde, etc. M-a impresionat gestul unor măicuțe de la o mănăstire care au pregătit 400 de gogoși calde și dulci pentru cei veniți.
Apoi s-au organizat și autoritățile și organizațiile nonguvernamentale, fiecare cu obiectivele lor. Deja au întrat în România peste 100 mii de refugiați ucrainieni, unii rămân la noi, alții se îndreaptă spre alte tari din Europa.
Situația de război în Ucraina este foarte dificila, dramatica. Au avut loc discuții între părțile beligerante, fără rezultat. Acum în mass media se vorbește toată ziua doar de război, s-a uitat cu totul de pandemie. Lumea este foarte speriata și la noi deși autoritățile ne asigura ca suntem protejați de scutul NATO.
Doamne păzește - ne de rău!!!
