Excursie in Maramures si Bucovina

Ziua IV-a.  Spre Bucovina

In a patra zi a excursiei am plecat din Poienile Izei ca sa mergem spre tinutul Bucovinei.
Am luat micul dejun si ne-am luat "La revedere" de la gazde. Le-am multumit pentru ospitalitate.
Inainte de a parasi Poienile Izei am trecut sa vizitam Biserica de lemn din Poienile Izei. Aceasta biserica a fost introdusa in patrimoniul UNESCO in 1999.
Biserica are hramul Sf.cuv.Paraschieva si a fost construita de obstea satului in anul 1632. A fost pictata in 1794 de un zugrav localnic, intr-un stil eclectic.

Biserica de lemn din Poienile Izei, UNESCO 1999

La intrarea in biserica

Interiorul bisericii

Altarul

Pictura pe lemn

Vedere spre biserica noua din Poienile Izei

Am parasit judetul Maramures si am intrat in Bistrita-Nasaud.
In drumul nostru ne-am oprit in comuna Cosbuc (inainte Hordou), unde s-a nascut poetul national George Cosbuc (1866-1918). Aici am vizitat casa memoriala George Cosbuc. Casa se afla in centrul comunei, in apropierea raului Salauta. A fost cladita dupa anul 1840, de tatal poetului, preotul greco-catolic Sebastian Cosbuc.  Este o casuta tipic taraneasca, vopsita in alb si cu acoperisul din sindrila de lemn. La ferestre sunt niste obloane grele din lemn, sculptat simplu. 
In fata casei strajueste bustul poetului, pe un soclu, inconjurat de flori, iar la intrare este o placa din marmura alba unde turistul care poposeste aici poate citi ca in aceasta casa s-a nascut cel ce si-a scris in doua versuri toata esenta si adevarul existentei sale:
“Sunt inima-n inima neamului meu/ Si-i cant si iubirea si ura…”

Bustul poetului

Am primit o adevarata lectie despre viata si creatia lui George Cosbuc de la custodele muzeului, un om obisnuit din comuna Cosbuc, dar care a dovedit in explicatiile sale, un har deosebit si iubire pentru poetul si omul Cosbuc. George Cosbuc a fost poet, critic literar, traducator (a tradus Divina Comedie, s.a.), membru al Academiei Romane din 1916. Poetul s-a stins in 1918, neputand suporta tragedia mortii fiului sau intr-un accident de masina. 
Despre viata si opera lui Cosbuc, mai multe aici:
https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Co%C8%99buc

Poza de grup cu ghidul muzeului

 

 Casa parinteasca a lui G.Cosbuc este alcatuita din 6 camere, cea mai mare fiind camera de zi sau sufrageria. Am aflat ca era chiar camera de primit oaspetii. Mobilierul este frumos si simplu, din lemn strunjit, foarte bine intretinut. Pe perete, pe masa si la geamuri, stergare cusute de mana, cu fir rosu.

In camaruta poetului

 In alte camere erau expuse obiecte, documente, fotografii, carti chiar si un pardesiu si vestita palarie cu care apare Cosbuc in fotografii.

Calatorim mai departe si ajungem la Nasaud. Mergem sa vedem Muzeul memorial "Liviu Rebreanu" din comuna Rebreanu, aproape de Nasaud. Liviu Rebreanu (1885-1944) s-a nascut la Tarlisua, dar a copilarit la Maieru apoi anii tineretii la Prislop, judetul Bistrita-Nasaud.
Pentru ca la Prispop Liviu Rebreanu si-a petrecut anii care au fost decisivi pentru cariera lui literară, un grup de oameni de cultura au luat initiativa creerii unui muzeu dedicat lui Rebreanu, iar comuna Prislop a primit numele scriitorului. Deoarece casa din Prislop în care au locuit părinţii scriitorului nu mai exista la acea vreme, s-a hotărât construirea unei alte case care să respecte planul celei vechi, în care urma să fie găzduit muzeul.
Ca urmare, la marginea dinspre Năsăud a satului, s-a ridicat o casă identică cu aceea care a aparţinut familiei Rebreanu. La festivitatea de inaugurare a muzeului memorial din 2 iunie 1957, au fost prezenţi, alături de miile de admiratori ai prozatorului, soţia scriitorului, Fany Rebreanu, surorile acestuia, dar şi fiica, Florica Puia Rebreanu. Satul şi oamenii de aici se regăseau în mare parte în romanul „Ion”.
Mai târziu, prin anii optzeci, lângă casa-muzeu a fost ridicat un nou edificiu, prevăzut cu o sală de conferinţe şi un spaţiu pentru o expoziţie permanentă de carte, care cuprinde întreaga operă a lui Liviu Rebreanu, inclusiv numeroase traduceri în peste douăzeci de limbi străine.

Casa-muzeu Rebreanu, cu sala de conferinte

Casa parinteasca si bustul lui Rebreanu realizat de sculptorul Romulus Ladea

Biroul lui Rebreanu (adus de la Bucuresti)

 Mergem mai departe si ajungem la Bistrita-Nasaud, Aici am facut un tur al orasului si am mers sa vizitam Biserica evanghelica care a fost restaurata in urma unui incediu produs acum cativa ani.
 http://www.viaromania.eu/atractii.cfm/279-biserica-evanghelica-bistrita.html

Biserica evanghelica

Turnul bisericii are 75m. Urcarea in turn se face acum cu un lift si costa 5 lei. Din turn ai o perspectiva a orasului si a vecinatatilor.

vedere din turnul bisericii

Interiorul bisericii

Interiorul bisericii, spre iesire. Biserica are o orga impresionanta

Expozitie de arta organizata in interiorul bisericii, pictura, creatia pictorului Eugen Tautu.

Statuia lui Andrei Muresanu

Iesim din Bistrita-Nasaud si ne indreptam spre Bucovina prin pasul Tihuta....

Peisaje care iti taie rasuflarea...imagini luate in fuga masinii.

Luam masa de pranz la acest motel...

.....si mergem mai departe....

...se anunta o furtuna, in Bucovina

Apare un curcubeu, pe care cu greu l-am putut prinde cu aparatul, in fuga masimii...

Ajungem la Vama, pe o ploaie torentiala. 
Ne oprim ca sa vizitam Muzeul Oului din Vama, unde suntem asteptati, in ciuda orei tarzii, de d-na prof. Letiţia Orşivschi, creatoarea acestui muzeu. Muzeul adăposteşte peste 7000 de oua incondeiate, unele din Bucovina si altele adunate în decurs de 12 ani, de prof. Letiţia Orşivschi, în urma participării la diverse expoziţii şi saloane internaţionale. Ouăle sunt lucrate în diverse tehnici şi pe diferite tipuri de suport: coajă de ou, lemn, ceramică, porţelan, piatră sau sticlă.
http://www.muzeuloului-vama.com/

Nu am facut poze in muzeu. Mai multe imagini,vedeti aici
http://www.muzeuloului-vama.com/
https://www.youtube.com/watch?v=ZlK6LwCByT4 la Moldovita
https://www.youtube.com/watch?v=1X8LH6d_h8w
https://www.youtube.com/watch?v=DTiYACPDtFc

Spre seara am ajuns in Vatra Moldovita si am poposit la pensiunea Valcan.
Eram destul de obositi, dar am fost intampinati foarte bine, cu un pahar de tuica si o masa foarte buna...