IV. Drumetie la Sirnea-Ciocanu

La cheile Dambovicioarei puteam ajunge si pe un alt traseu, pe un drum care duce din sosea spre Sirnea-Ciocanu-Dambovicioara.
Ca o compensare, am plecat in ziua urmatoare, pe la ora 11, spre Sirnea-Ciocanu, urmand sa facem o drumetie, pe jos. Dupa ce am mers cam o jumatate de ora pe sosea, am luat-o la stanga, pe drumul ce duce la Sirnea. Dupa ce am strabatut cam 1km din drumul spre Sirnea, ne-a ajuns o masina cu o familie foarte simpatica, care au oprit si ne-au luat in masina si astfel am scurtat drumul cu vreo 5km. Din centrul comunei Sirnea am pornit pe jos, spre Ciocanu, dupa ce am luat informatii de la niste localnici.
Un drum foarte frumos, de unde puteam admira Muntii Piatra Craiului.
Nu stiu daca am ajuns chiar in Ciocanu, pentru ca in drumul nostru am intalnit destule case, pensiuni raspandite la mari distante una de alta.

Aceste imagini au iesit miscate, dar imi plac pentru ca seamana cu niste acuarele...

Coline domoale, cu pajisti acoperite cu flora spontana

Ne-am oprit la pensiunea Serafin sa ne odihnim si sa bem un pahar cu apa. Aici era organizata o tabara de copii, din Bucuresti, care se ocupau de muzica rock. Erau acolo cu profesorii si parintii lor. Copiii se pregateau pentru spectacolul de a doua zi, ultima zi de tabara. Mi-au spus ca fiecare formatie a trebuit sa compuna, in tabara, o melodie pentru acest spectacol, care era un fel de concurs. Am stat sa ascult o formatie. Copiii cantau cu multa seriozitate pentru varsta lor, de pana la 14 ani. Solistul era un pusti care abia ajungea la microfon. Cand l-am intrebat ce varsta are, mi-a spus ca are 9 ani!!!!

Spre cabana Serafin

Le-am urat succes si ne-am continuat drumul. La un moment dat ne-am oprit pe o pajiste ca sa ne odihnim, la umbra unui copac. Am intins pe iarba un pled pe care l-am adus cu noi.

 La intoarcere am mers pe un alt drum, la recomandarea unor localnici. O scurtatura pe care numai localnicii o stiu si care da in drumul de la Sirnea spre soseaua nationala.

La intoarcere...

 Am ajuns pe la ora 16 la sosea, dupa 5 ore de mers pe jos. Acolo am poposit un pic, la un mic restaurant aflat la sosea, sa ne tragem sufletul si sa mancam niste mici cu cartofi prajiti si niste bere...

Pe sosea, in drum spre pensiune...

A fost o zi splendida!