Cusaturi traditionale romanesti

Am pastrat de la bunica mea o ie, cusuta chiar de ea. Este o ie foarte veche, cred ca are vreo 70-80 de ani. O astfel de ie era purtata duminica, la biserica si la joc.

Este o ie caracteristica zonei Alba Iulia. Sunt cusaturi specifice Transilvaniei, facute pe o panza foarte deasa.

Maneca era incretita.

Cusaturi vechi, asemanatoare, am vazut si la iile din Valea Draganului.

Imi amintesc, inca din copilarie, cum decurgea ziua de duminica la tara. Am petrecut destule vacante la bunicii mei din Miraslau (Alba) si port in suflet, cu drag si nostalgie, acele momente. Duminica era cu adevarat o zi de sarbatoare, mult diferita de celelalte zile ale saptamanii, cand oamenii munceau din greu, de dimineata pana seara. Duminica dimineata, oamenii se primeneau (chiar asta era cuvantul, prin Ardeal, pentru baia generala), imbracau haine curate "de duminica"si se duceau la biserica. Femeile, imbracate in costume nationale romanesti, obisnuiau sa ia cu ele un buchet de flori, neaparat cu busuioc, sa duca la biserica. Mersul la biserica, pe langa valoarea sa spirituala, era si un mijloc de socializare, cum spunem noi astazi.
Dupa ce se intorceau de la biserica, luau masa de pranz, pregatita dimineata devreme sau de sambata. Dupa masa se mergea la joc. Jocul era un prilej de intalnire si distractie a tinerilor din sat dar si a celor mai putin tineri, sa se intalneasca, sa sporovaiasca si "sa puna tara la cale". Aceasta activitate era organizata, inainte sa existe caminele culturale, intr-un loc destinat pentru asta, in aer liber. Tinerii necasatoriti dansau jocuri populare pe muzica cantata de niste ceterasi locali. Parintii si bunicii stateau pe margine si isi laudau copii sau nepotii.
Eu eram fascinata de costumele fetelor. Imi amintesc si acum cum decurgea un "joc", o suita formata din mai multe momente: fecioreasca flacailor, purtata, invartita si hategana. Dupa ani de zile, in studentie, am avut si eu ocazia sa invat si sa dansez jocuri populare, mai intai la Ansamblul studentesc "Martisorul" din Cluj-Napoca si apoi in Ansamblul folcloric "Cununa Carpatilor" din Bucuresti...ce amintiri minunate !!

Valea Draganului (2) La familia Farcas.

In a treia zi, am fost invitati de Teo si Doina Farcas la proprietatea lor, aflat pe un deal din Valea Draganului. A fost o adevarata aventura sa ajungem acolo.  Pe un drum accidentat, impus de configuratia terenului deluros, nu se putea ajunge acolo decat cu niste masini puternice. De aceea ne-am imbarcat in masina lui Teo si a lui Mitica, singurele care indeplineau aceasta conditie.
Teo si Doina si-au cumparat aceasta proprietate taraneasca la care mai muncesc ca s-o modernizeze dar conservand fericit elementele de arhitectura rurala.  Aici isi petrec vacantele, in natura, impreuna cu copii si nepotii.

On the third day, we were invited by Teo and Doina Farcas to visit their property, located on a hill in  Dragan Valley. It was an adventure getting there. On a rough road, hilly terrain configuration required, could not get there than with some powerful machines. Therefore we used Teo and Mitica cars, the only satisfying this condition.
Teo and Doina have bought this rustic property, where they spend their vacations in nature, with children and grandchildren. They work to modernize it but preserve elements of Romanian rural architecture.

O creatie de arhitectura rurala

Peisaje odihnitoare, cu dealuri line si mult verde....
Relaxing landscape of rolling hills and a lot of  green ....

La intoarcere... ne-am mai obisnuit cu drumul accidentat.
In return... we've become accustomed to the bumpy road.

A fost o zi de neuitat, multumesc Doina si Teo!!
It was an unforgettable day, thanks Doina and Teo !!